Pe la anul 900 documentele pomenesc cetatea Satmarului, cetate in jurul careia s-a nascut asezarea cu acelasi nume.
      Din sec. XI tinuturile satmarene au fost integrate in regatul maghiar.
  Dupa modul apusean, regatul maghiar de la inceputurile sale, s-a preocupat de educatia tinerei generatii:Multa vreme invatamantul a avut cacacter religios si de organizarea lui s-au ocupat ordinile calugaresti.
Prezenta ordinelor calugaresti catolice pe teritoriul orasului incepand de pe la 1200,ne indreptatesc sa credem ca aici existau scoli inainte de sec XIV, de cand avem atestarea documentara a unei scoli in Satu Mare pe langa Biserica catolica.
        Reforma religioasa din sec XVI a avut repercursiuni si asupra scolilor, multe dintre acestea au fost preluate de reformati Biserica catolica sprijinita de ordinul calugarilor a pornit contrareforma.
        In aceste conditii iezuitii in 1634 deschid la Satu Mare un gimnaziu catolic. Cu mici perioade de intrerupere gimnaziul iezuit si-a continuat activitatea pana in 1786.
  Dupa 1804, odata cu infiintarea Episcopiei romano-catolice de Satu Mare s-aredeschis gimnaziul catolic. Aceasta functiona intr-un spatiu inchiriat pentru ca cladirea fostului colegiu iezuit s-a deteriorat.
    In anul 1814 s-a aprobat ridicarea unei cladiri destinata acestui gimnaziu.
    Cheltuielile pentru constructie au fost sustinute de Episcopia romano-catolica. Orasul a oferit terenul pentru amplasarea constructiei si doar 5000 de forinti.
        Terenul pe care a fost amplasata constructia se afla, atunci, pe strada Kazinczy Ferenc, astazi Stefan cel Mare. In aceasta cladire functioneaza acum Colegiul National "Doamna Stanca".
In noua cladire activitatea a inceput in 1816. Limba de predare in gimnaziu catolic era latina.
Secolul XIX aducea cu sine explozia ideii nationale. Fiecare dinte natii isi indreptase eforturile spre implinirea neamului sau.
Asa, ca incepand din 1819 s-au facut demersuri pentru predarea limbii maghiare ca obiect de studiu. Din 1833 gramatica, religia si aritmetica, incepand cu clasa a III-a erau predate in limba maghiara. Din anu, scora 1843-1844 limba de predare era maghiara, dar continua sa se studieze limba latina.
In 1849, in Imperiul Austriac s-a reorganizat invatamantul. Prin aceasta lege s-au organizat colegii cu patru clase si licee cu opt clase impartite in doua cicluri: curs inferior si curs superior. Pe baza acestei legi, in anul 1850 gimnaziul catolic din Satu Mare a devenit liceu cu opt clase sub numele "Liceul Catolic". Intretinerea scolii era asigurata in cea mai mare masura de Episcopia romano-catolica. Ministerul austriac al invatamantului nu a recunoscut liceul ca unitate de stat si i-a acordat doar ajutor sporadic.
In 1855 s-a introdus, ca obiect de studiu, la toate clasele gimnaziale limba germana. Din clasa a V-a mai multe discipline de invatamant au fost predate in germana, chiar latina si greaca s-au predat dupa manuale germane.
Populatia scolara romaneasca frecventa cursul elementar in scoli confesionale in limba romana, dar studiile gimnaziale le faceau in latina si maghiara.
  Dupa revolutia din 1848-1849, romanii au fost preocupati de infiintarea unui gimnaziu romanesc in comitatul Satu Mare. Actiunea lor nu a avut succes. Atunci, fruntasii romani au insistat pentru introducerea limbii romane, ca obiect de studiu, in Liceul Catolic.
Initiatorul si mentorul acestei actiuni a fost preotul carturar Petru Bran, ajuns in 1857 protopop greco-catolic de Satu Mare. Ca urmare a actiunii sale, s-a aprobat la Liceul Catolic limba romana ca obiect de studiu. Catedra de limba romana a fost detinuta de initiatorul ei, Petru Bran pana in 1877. El a reusit sa adune in jurul sau elevii romani si a pus bazele "Societatii de lectura a elevilor romani din Satu Mare", un adevarat focar de cultura si educatie romaneasca. Pe langa societate a functionat si o biblioteca. Petru Bran a continuat actiunile pentru introducerea limbii romane in institutie ca limba de predare. Rezultatul acestor actiuni, favorizat si de faptul ca regimul habzburgic liberal a aratat intelegere fata de cererile nationalitatilor privind folosirea limbii proprii in scoli, a fost ca din 1861 Liceul Catolic a devenit liceu maghiar - roman.
        In urma unui demers hotarat al Episcopiei romano-catolice, care suporta greu cheltuielile cu aceasta institutie scolara, in 1863 liceul a fost preluat de stat si a devenit Liceul Regal Catolic.
De numele acestui liceu e legat si cel al scriitorului Ioan Slavici, care in 1868 si-a sustinut aici examenul de bacalaureat. In anuarul Liceului Regal Catolic, din 1868 el este trecut (cu numele Slavist Janos) al 17-lea in lista matricola. Examinator pare a fi fost chia Petru Bran dupa cu reiese din memoriile scriitorului.
Un alt elev renumit al Liceului Regal Catolic a fost si slavacul Jozef Buday, dupa cum rezulta din registrul scolii din anul scolar 1894-1895. Aceasta a devenit in timp un om foarte cunoscut: vicepresedintele Senatului Cehoslovac in perioada 1935-1938, vicepresedinte al Parlamentului Slovac in 1939, apoi rectorul Universitatii din Nitra.
Succesorul lui Petru Bran la catedra de limba romana de la Liceul Regal Catolic, din 1878 a fost Vasile Lucaciu, personaj simbol al satmarului. Preot greco-catolic, parintele Lucaciu a predat la aceasta catedra pana in 1885. In aceasta vreme el a scris si publicat lucrarea "Confesiuni filosofice" in trei volume.
    Liceul era una din institutiile de invatamant foarte solicitata si spatiul de care dispunea devenise neincapatoare. Au urmat lucrari de renovare si extindere, lucrari care s-au incheiat in 1871 prin adaugarea etajului I.
La sfarsitul secolului XIX datorita cresterii numarului de elevi s-a impus iar extinderea spatiului si in 1895 s-a ridicat etajul II.
La inceputul secolului XX Liceul Regal Catolic era una dintre cele mai prestigioase institutii scolare. Aici erau elevi de toate etniile si confesiunile. Se ajunse ca in clasele inferioare (I-IV) sa fie clase paralele si la un numar total de 700 elevi.
De aceea in 1909 s-a decis constructia unui nou spatiu scolar, pentru acest liceu, constructie care a fost perminata in 1912. Aceasta este cladirea actualului Colegiu National "Mihai Eminescu" si aici s-a mutat Liceul Regal Catolic.
        Dupa 1912, in cladirea Episcopiei de pe strada Stefan cel Mare a functionat o scoala confesionala de invatatori, o scoala civica.
In 1919 dupa Marea Unire, cladirea in care functiona la acea data Liceul Regal Catolic a fost preluata de autoritatile romanesti si s-a organizat acolo Liceul de baieti cu limba de predare romana, liceu caruia I s-a dat numele poetului Mihai Eminescu.
Conducerea fostului Liceu catolic a refuzat unificarea cu liceul romanesc si liceul catolic si-a reluat activitate in fostul spatiu de pe strada Stefan cel Mare. Dar prin legea de organizare a invatamantului in statul roman liceele romano-catolice (de baieti si fete) si-au pierdut dreptul de a elibera certificate absolventilor.
      De aceea din 1922-1923 elevii Liceului catolic au fost trecuti ca particulari la Liceul Mihai Eminescu, iar din 1923-1924 clasele II-VIII au functionat ca sectie maghiara la Liceul M. Eminescu, mergand in lichidare.
In 1923, pentru ca Episcopia romano-catolica a omis sa-si intabuleze cladirea de pe strada Stefan cel Mare in conformitate cu legislatia romaneasca, statul roman a preluat cladirea.
Incepand din 1923 in aceasta cladire a functionat in paralel o scoala secundara si o scoala profesionala comererciala de fete. Semnificativ este numarul elevilor pe ani de studiu la scoala secundara: an I - 40; an II - 18; an III - 11; an IV - 9. Evolutia acestor cifre exprima selectarea valorilor pe parcursul anilor de studiu.

Intre anii 1926-1930 aici a functionat Scoala nornala de invatatori.
In 1930 Scoala secundara de fete a fost transformata in liceu. Fiind un liceu de fete s-a dorit sa oparte numele unei personalitati feminine care intr-un fel sau altul sa fi avut tangenta Satmarului. Liceul a primit numele "Doamna Stanca" dupa numele sotiei voievodului Mihai Viteazul, infaptuitorul primei uniri a romanilor, deoarece in 1601 la intoarcerea de la Praga unde facuse o intelegere cu imparatul habzburgic impotriva turcilor, Mihai a strabatut plaiurile satmarene si a stat la Moftinul Mic 25 zile cu tabara sa de mercenari in care multi satmareni s-au inrolat in oastea sa.
Liceul de fete "Doamna Stanca" era o scoala de prestigiu. La conducerea lui s-au perindat dascalitele: Irina Seucan, Maria Stavrat, Ileana Scurtu, Zoe Teodorescu - aceasta fusese in tinerete "Miss Romania".
Scoala profesionala comerciala s-a transformat in Liceul industrial de fete. La conducerea acestui liceu s-a afirmat Elena Herman. Aceste doua institutii au continuat sa functioneze in aceeasi cladire.
      Dupa o intrerupere, intre 1940-1945, impusa de evenimentele vremii (Dictatul de la Viena) Liceul "Doamna Stanca" si-a reluat activitatea in 1947.
Istoria framantata a acestei institutii scolare a continuat si-n perioada postbelica. Conform Legii invatamantului din 1948 liceul era liceu romanesc de fete de Xi clase, dar nu mai purta numele "Doamna Stanca". In 1956 Liceul de fete a fost mutata in localul de pe strada Ioan Slavici si unificat cu Liceul Maghiar de fete.
In localul de pe strada Stefan cel Mare intre 1956-1961 a functionat Scoala generala nr. 3, iar intre 1961-1971 Scoala generala nr. 8. Din 1971 si pana in 1977 isi desfasura, aici, activitatea Liceul nr. 3. In 1977 prin reorganizare, liceul ia numele de Liceul de filologie-istorie avand si clase de biologie-chimie. Dupa evenimentele din 1989 revine la vechea denumire si din 1990 functioneaza sub numele Liceul Teoretic "Doamna Stanca", iar in 2001 devine Colegiul National "Doamna Stanca tizand spre faima de odinioara.
      Istoria seculara a acestei iinstitutii de invatamant incadrata de cultura si traditii impune un prestigiu. O astfel de istorie nu poate fi cuprinsa in cateva pagini. Multe aspecte semnificative precum aportul generatiilor de elevi si profesori nu au putut fi tratate deoarece arhivele scolii se afla la Sibiu. Speram ca o lucrare, viitoare, aprofundata va suplini aceste neajunsuri.